Scurt istoric al bisericii Sf. Nicolae din satul Oglinzi
Comuna Răucești
Numele satului Oglinzi, intră pentru prima dată în istoria scrisă împreună cu satul Răucești, în anul 1437, unde dintr-un document din 12 aprilie, reiese că Ilie Voievod a donat un act de danie pentru boierul Ioan Ravici și hotărăște ca boierul pan să stăpânească satul lui Oglindă, devenit apoi Oglindești, Oglinzele, ca mai apoi în anul 1844 să devină Oglinzi.
În ceea ce privește lăcașul de cult, actele vechi arată că prima biserică s-a făcut în 1653, din dispoziția domnitorului Vasile Lupu. Această bisericuță a funcționat până în anul 1748 când este construită alta tot din lemn. Această biserică a fost strămutată în satul Ungheni, com. Răucești, în anul 1939, după aprobările legale date de autoritățile de resort.
La sfârșitul sec. XVIII, din pricina prigoanei dezlănțuite în anul 1761, de generalul Bucov, mai mulți români ardeleni au trecut munții stabilindu-se și pe meleagurile noastre. Stau mărturie anumite obiceiuri, tradiții și numele unor familii(Ungureanu) întâlnite în zona Sibiului și Albei.
Lângă această biserică veche, după terminarea primului război mondial, în anul 1918, credincioșii parohiei împreună cu Pr. Paroh Ioan Pascal, care era și învățător în sat, au pus temelia noii biserici. Ea a fost construită de credincioșii parohiei, cu sprijinul și al altor creștini din întreaga țară.
Construcția a durat până în anul 1937, când a fost sfințită de PF Patriarh Nicodim, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, preot paroh fiind Dumitru Tanasă.
În al doilea război mondial, din anii 1940-1942, satul fiind în zona frontului de luptă, biserica a suferit grave avarii, în interior și exterior, nemaiputând fi dată cultului până în anul 1947, când s-au finalizat lucrările de reparație de către credincioșii din parohie.
Biserica a fost construită din cărămidă, în formă de cruce, și acoperită cu tablă. Arhitect al lucrării a fost Felice Ghenade, italian la origini, din Iași(1922), inginer șef Cristescu din Tg. Neamț, meșter a fost Franț Iosef din Suceava, meșter zidar Ștefan Cristescu din Tg. Neamț, meșter lemnar Lazăr Răchieru din Oglinzi.
Lăcașul de cult a fost pictat parțial( doar câteva tablouri în Sf. Altar) de către pictorul Pavel Cristea din Mănăstirea Neamț, în stil neo-bizantin, între anii 1935-1937. Pictura murală din naos (strana dreaptă și stângă și icoana Pantocrator din turnul principal) a fost realizată de Vasile Muraru din Tg. Neamț, în apropiere cu același stil neo-bizantin în anul 1946. Restul picturii a fost realizat de pictorul Alexandru Bucescu din București, lucrare finalizată în anul 1975. Catapeteasma a fost sculptată în întregime în lemn de tei, sculptură realizată de Patapie Cipenovici și Nicolae Milan, ambii originari din Bucovina, între anii 1935-1937.
Biserica a fost resfințită în anul 1975 de PF Patriarh Iustin, atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, preot paroh fiind Dumitru Tanasă.
După 1990 a fost adăugat lângă Sf. Altar un veșmântar, s-a schimbat învelitoarea de tablă, s-a refăcut exteriorul bisericii realizându-se câteva tablouri iconare, preot paroh fiind Gheorghiu Nicolae.
În anul 2022 s-a schimbat învelitoarea de tablă, înlocuindu-se tabla zincată cu tablă de cupru, iar în 2023 s-a construit gardul din fața bisericii din piatră de Pipirig și panouri din fier forjat. În prezent se desfășoară ample lucrări de consolidare a bisericii.
Primii preoți cunoscuți, începând cu anul 1830, sunt în majoritate absolvenți de seminar. Printre ei se numără : Pr. Vasile Pavelescu, Pr. Dumitru Maxim, Pr. Vasile Popa, Pr. Ion Popa, Pr, Ioan Focșa.
Între anii 1905-1913 a slujit Pr. Ionică Răcheriu, ca apoi până în anul 1931, preot paroh să fie Ioan Gh. Pascal. După 1931, timp de 55 de ani, a slujit Pr. Dumitru Tănase. Din anul 1986, biserica a fost păstorită de Pr. Paroh, Gheorghiu Nicolae până în anul 2020.
Din anul 2020 preot paroh este Constantin Luca.
